De¿i cele doua volume-fanion ale lui Grigore Bajenaru au fost reeditate dupa 1990, nu cred ca putem vorbi despre o receptare postcomunista a lor. Abia prezenta edi¿ie le va repune realmente în reläie cu publicul larg, caruia de fapt i se ¿i adreseaza. Iar acesta se va împar¿i probabil în doua mari categorii: de o parte nostalgicii vârstnici ¿i maturi care vor reciti (a câta oara?) evocarile liceului interbelic, de cealalta - adolescen¿ii ¿i tinerii care vor descoperi pentru prima data o lume disparuta, vintage sau retro. Nu-mi fac însa griji: car¿ile "au suflet" ¿i vor fi parcurse, azi ca ¿i ieri, cu aceeäi curiozitate ¿i placere. Ele î¿i delecteaza cititorii ¿i, delectându-i, îi înväa sa se apropie de literatura ¿i de umanioare, sa devina oameni întregi ¿i, daca se poate, mai buni. Crede¿i ca e pu¿in?